10 LUCRURI PE CARE TREBUIE SA LE ȘTII DESPRE

CASELE  REALIZATE PE STRUCTURI FRAME       (2)

 

6.APA

Câtă apă se consumă într-un șantier?

Ce se întamplă cu toată apa din procedeele umede care se  practică la soluțiile clasice? Apa din beton, din șape, din tencuieli. Apa necesară apoi la curățenie. Sunt mii de litri de apă care intră în componența acestor materiale de construcții umede. Oamenii nu mai au răbdare cu uscarea, cu deumidificarea. Toată această apă degajată, evaporată din sistem, o vom filtra prin plămâni, și o dată cu vaporii de apă discutăm de virușii și bacteriile conținute, filtrate și ele la rândul lor tot de plămânii locatarilor. Riscurile nu pot fi evaluate pe loc, ci doar în timp.  Riscurile de sănătate cresc. Starea de sănătate a persoanelor cu un sistem imunitar  scăzut, copiii sau vârstnicii,  va fi agravată și își va pune amprenta și asupra colocatarilor, care pot ajunge la boli, afecțiuni. Dacă eforturile de utilizare a spațiului construit nu sunt conștientizate, asumate și controlate prin acțiunile de primenire a aerului, prin aerisire, ne vom pomeni că facem eforturi masive să ne construim o casă, să locuim în ea, dar dacă nu o facem corect, ne îmbolnăvim și apoi intrăm intr-o altă serie de cheltuieli cu sănătatea, pe care nici un contabil nu le va aduna la costurile cu investiția. Nu mai adăugăm aici stresul, grijile, afecțiunile psihice, despresiile și în general nemulțumirea că nu am obținut confortul dorit în casa visurilor noastre. Cu cât procedeele uscate sunt predominante, cu atât mai bine.

7.ROSTURILE

Dacă ar fi trebuit să construim o casă în cadre de beton armat, la faza construcției peretilor de inchidere sau de compartimentare, ar fi trebuit să folosim blocuri de BCA, sau cărămidă normală, sau cărămidă eficientă (cu goluri verticale), materiale bune din punct de vedere al capacității de izolare, dar insuficiente din punct de vedere al eliminării punților termice.

În timp ce utilizarea panourilor de  OSB este un prim pas în eliminarea acestor punți termice. OSB-ul permite un montaj de mare precizie, cu o cantitate de deșeuri minimale, și cu o modelare optimă a casei, prin suplimentarea fără probleme a grosimii pachetului termoizolant, acolo unde este nevoie.

Pe când la cărămidă, chiar dacă este o cărămidă GV, este mai greu de realizat o umplutură perfectă între sâmburii de beton.

Pe de altă parte, hai să ne gândim la rosturile dintre cărămizi. Nu ar fi o problemă dacă aceste rosturi vor fi imperfecte. Dar dacă rosturile imperfecte se vor transforma într-o punte termică locala? O poți rezolva? Problema este la rosturile exagerat de mari pe care trebuie să le umpli cu mortar, mai ales la rosturile de capăt, unde subunitățile cărămidei, sparte cu tesla sau ciocanul, nu se potrivesc perfect. De multe ori vezi lumina prin zidăria respectivă.

Placarea cu termosistem vine să acopere aceste erori din realizarea zidăriei, sa le mascheze, dar practic nu rezolvă problema termică. Mai mult: adună elemente negative la cascada de erori, în lanț.  Panourile de polistiren, pentru a prelua declivitățile zidăriei, iregularitățile ei, vor trebui pozate pe “mămăligi”, ceea ce reduce la minim utilitatea și eficiența termosistemului. Motiv pentru care ești obligat să tencuiești zidăria. Așadar va fi bine să ii spui meșterului din capul locului despre nivelul de calitate dorit. Și atunci meșterul fie se straduiește să livreze calitate, dar ritmul de lucru scade și consumul de material crește, fie își dă seama de la început că nu poate acoperi cerința, și renunță. Iar despre cât de greu este să găsești azi oameni dedicați calității….. nu cred că mai are sens să discutăm.

La OSB avem déjà o suprafață plană, nu mai arunci materiale și manopere suplimentare pentru rectificarea planeității. Consumurile de adeziv sau spumă pentru “alipirea” termosistemului coboară la 30% față de cele care apar în cazul zidăriilor. Iată încă o economie, ridicând chiar nivelul calității. Panourile de polistiren sunt montate în aderență totală. Ai etanșat perfect toată casa. Ai ridicat eficiența termică. Ai scăzut costurile cu încălzirea. Povestea cu “lasă casa să respire” nu mai e de actualitate. Mai ales astăzi când nivelul de poluare este foarte ridicat.

  1. CHEI DE VERIFICARE LA INTERIOR, PRECIZIA STRUCTURII

În cazul injectării termoizolației de tip celuloză, la o presiune de 55 kg/mc, termoizolația devine foarte compactă si umple în mod unitar și uniform toate golurile, eliminând riscul punților termice locale, de care aminteam la rosturile dintre cărămizi. Dacă faci o scanare cu o cameră termografică, prima cheie de control, poți vedea dacă sunt goluri neumplute, punți termice, vulnerabilități ale cladiri, care sunt reparabile ușor, pe loc, nu peste 10 ani. În timp ce la cărămidă aceste vulnerabilități devin vicii ascunse, bine mascate de tencuieli sau termosistem. Le ”vezi” la o bună bucată de timp de locuire și utilizare a casei. Începi să vezi unde apare condensul, unde e puntea termică, unde e igrasia. Asta dacă nu te-ai prins că valoarea din factura de energie este prea mare.

Planșeele  de la soluțiile clasice au inceput să fie din ce in ce mai slab armate. Armarea cu 2 rânduri de plase, distanțate de călăreți, a devenit aproape omniprezentă și clasică. Dar lumea nu stie că plasele au început să fie din ce în ce mai rare, că ochiurile de la 10x10cm au ajuns la 15×15 cm, și chiar 20×20 cm. Și armătura este din ce în ce mai subțire. S-a ajuns de la 8 mm la 6mm, și mai nou, chiar la 4 mm.  Iată economia care te omoară. Sigur că inginerul de rezistență face calculul perfect din punct de vedere structural, dar nimeni nu ia în calcul partea de transmitere și atenuare a vibrațiilor. Testul banal pe care îl facem este să sărim pe planșeu, să vedem dacă ține. Ține. Dar modul în care placa vibrează și zgomotul ce se perpetuează prin planșeu…. cine îl măsoara? Sau modul în care vibrațiile zgomotului se transmit  în toată structura casei?

Cine ne avertizează despre modul în care sunt turnate planșeele, tipul, cantitatea și densitatea popilor care susțin cofrajele, pentru ca planșeul sa iasă plan, fără concavități pe care apoi să trebuiască să le rectificăm?

In cazul caselor cu structuri metalice ușoare de tip frame se pot realiza două tipuri de planșee:

  • Soluții cu planșeu coroborant din tablă amprentată de tip Cofra Plus, cu conectorii de armare și betonul ușor, turnat în cofrajul pierdut din tablă cutată, ce devine suportul oricarui tip de finisaj.
  • Soluții cu planșee realizate din OSB de 15mm, cu un strat termo și fonoizolant din vată minerală rigidă, peste care se toarnă o șapă uscată, suport al oricarui tip de finisaj.

La aceste două soluții practicate în cazul structurilor metalice, unde abaterile sunt fortuit minime, sub 1 mm, planeitatea este asigurată din start de precizia montajului elementelor metalice de sustinere, a grinzilor casetate. Riscurile dispar.

La soluțiile clasice cu cadre din beton armat pot apare riscurile inerente unei șape. Putem afirma că un plașeu de beton implică automat turnarea unei șape de egalizare. Poate să fisureze, dacă nu se prevăd rosturile de dilatare, sau dacă nu se pun profile sau benzi perimetrale pentru desolidarizare. Șapa va lucra corect și solidar cu structura, și prin fisurare  va aduce prejudicii finisajelor, fie ele parchet, linoleum sau gresie, carpete, mochete.

Iar dacă planșeul nu este plan, costurile se vor mări cu operațiunile și cu materialul de completare tip șapă autonivelantă. Factorul timp crește și el pentru că toate aceste materiale umede au nevoie de timp pentru a fi procurate, transportate, aplicate și pentru a se usca.

La o casa cu suprafața construită de 100 mp volumul de șapă este de doar 5 mc. Greutatea? 8 spre 9 tone.

9.ACCESORIILE

Să vorbim de gradul de accesorizare al caselor. Azi despre montajul tâmplăriilor.

Uzual, pe șantiere tâmplăria se pune în cadru, sub buiandrug, este fixată cu spumă și cu pane de lemn. E bine împănată.  Spuma poliuretanică , pe lângă faptul că nu are celula închisă, ceea ce înseamnă că se deteriorează în timp sub influența umezelii, nu are nici rezistență mecanică, lucreaza in timp, se cască rosturi, se decalează fereastra, apar probleme mecanice în funcționarea ei, dispare etanșeitatea și apar punțile termice ”perfecte”. La casele cu structura metalică ușoară în cadre, gândite, proiectate a fi eficiente energetic, tâmplăria se montează în termosistem cu elemente adiționale, cu suporți pre-cadru sub și deasupra ferestrei, 2 cusaci de lemn, iar fereastra care vine însoțită de profilul de compensare, cu benzi de etanșare și folii de racord, se așează perfect în locul ei, de unde nu mai miscă. Mai adăugăm și precizia cotelor: atât a peretelui suport, cât și a tâmplăriei. Vorbim aici despre despre toleranțe minime. Amintim că golurile din pereți destinate ușilor sau ferestrelor sunt principalul factor de pierdere de căldură a unei case. Se elimină astfel “urechile” de racord ale termosistemului de 2-3 cm, care chiar dacă rezolvă problema estetică, nu elimină problema termică. Costurile cresc și ele datorită accesoriilor suplimentare, care trebuiesc prevăzute și montate pe fereastră, astfel încât ea să se cupleze cu  termosistemul (benzile de cuplare autoadezive, cu plasă și coltari), iar la interior cu bandă autoadezivă cu colțari și folie, pe care trebuie sa o cuplezi la bariera de vapori de la interior.

Pe structura metalică glafurile de la interior se montează ușor, prin fixări mecanice, cu mare precizie, în timp ce la zidării fixările cu mortarele de poză și chiturile adezive sunt mai puțin precise, mai putin estetice, și mai scumpe.

10.INSTALAȚIILE

La casele clasice din cadre de beton și zidării ești avizat de orice producător de blocuri ceramice că dacă intervi asupra acestora cu decupaje, cu șlițuri, cu găuri pentru doze, l-ai compromis.  Vii și creezi puncte slabe, vulnerabile în structura blocului ceramic, respectiv a casei.

La casele cu structură metalică golurile pentru instalații sunt realizate din fabrică, pe traseele prestabilite din proiect, în fiecare element metalic, pentru fiecare tip de instalatie: cabluri electrice, conducte de apă – aducțiune sau canalizare, instalații termice, instalații de ventilație. Acestea nu aduc un afect structurii pentru că toată structura este modelată, proiectată și executată, tinând cont de prezența instalațiilor și de “găurile” necesare.

Există 2 soluții constructive:

  1. dacă cerința de eficiență energetică a casei nu este atât de riguroasă traseele instalațiilor pot fi in perete, trecând prin elementele metalice structurale. Mentionăm în clar că acolo vor fi oarecari discontinuități ale termoizolației, izolat, punctual, care ar putea favoriza apariția punților termice.
  2. Pentru casele ridicate la standard de casa pasivă se practică un buzunar tehnic între placajul de OSB de la interior și o placare suplimentară cu panouri de gips-carton spre interior, dar doar pe peretii exteriori.

Să ne imaginăm, prin comparație, la casele clasice ( beton+zidarie), ce lucrări suplimentare ar trebui să execute un electrician sau un instalator de sanitare pe lângă instalația respectivă: practicarea șlițurilor sau decupajelor în perete, găurirea și spargerea planșeului, de împușcat bolțari, de montat conexpanduri, bride, console care să susțină instalația.  Pe scurt electricianul sau instalatorul mai vine și cu 2 saci de ipsos, cu cancioc și mistrie, bormașină și ciocan, ca să își poata face treaba.

AȘTEPTĂRI?

La casele cu structura metalica ușora tip frame, cu panouri așteptările clienților sunt ca acestea să fie mai ieftine, comparativ cu structurile clasice din cadre de beton, cu zidării de umplutură. Dacă e să raportăm anumite categorii de lucrări care pot fi făcute în ”oglindă”, raspunsul este DA. Aceste case pot fi mai ieftine.

Avantajul vitezei de execuție, de scurtare a termenelor de realizare a investiției, a acurateții, un grad de utilizare a echipamentelor și utilajelor mai redus, cheltuieile cu organizarea de șantier sunt evident mai mici.

Dar diferența de preț poate fi cheltuită, investită pentru tehnologizarea casei, pentru creșterea gradului de confort. Pentru un nivel de eficiență energetică sporit, ceea ce va conduce la cheltuieli de intreținere mai mici. Pentru creșterea gradului de exploatare corectă, pentru protejarea sănătății locatarilor.

În încheiere vă invit la un mic exercițiu de imaginație: câte costuri ați avea de acoperit pentru o construcție care durează 9 luni, și câte costuri ați avea de acoperit pentru o altă construcție care durează 3 luni?

Nu mai așteptăm raspunsul Dvs.

Noi îl știm!

Arh. Viorel Pleșca

 

Viorel Plesca

View all posts

4 comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Viorel Plesca

Social Media

Urmariti-ne si pe retelele sociale

error: Content is protected !!