3 ETAPE DIN ISTORIA TERMOSISTEMULUI

ETAPA 1
Până prin 1999-2000 se montau în șantiere panouri de „scârțâietoare” în panouri de 1,00 x 0,50m în grosimi de 1, 2 și 5 cm. Deverul mare era pe panourile subțiri. Mai rar se vindeau cele de 5 cm. Le cumpărau fie un om cu carte, fie unul mai înstărit. Categoria „cu carte și înstărit” cumpăra panouri de 5 cm și le așeza în două straturi.
Prin 2007, când chiar mă ocupam de polistirenul, expandat si extrudat, dispărusera panourile de 1 și 2 cm. Apărusera cele de 3 cm, iar cele de 5 cm deveniseră normalitatea. Marile avantajele competitive te îndemnau pe atunci să pui o termoizolatie de macar 8 cm, dar așa ceva se întampla extrem de rar.
Subliniez că la vremea respectivă apăruseră, pe hârtie, politicile de reabilitare termică a construcțiilor, dar nu se lansaseră ”normele metodologice”, asta ca să fac o glumă, și încă se prelucra apariția corpului de auditori energetici, eram mulți care făceam frigul și puțini care știau și de ce. Acelea erau poveștile din afara șantierului.
ETAPA 2
Pasul spre REABILITAREA TERMICA a fost Legea 372/2005, iar primul parametru de perfomanță a consumului energetic se definea abia în OUG 18/2009: „consumul anual specific de energie calculat pentru încălzire să scadă sub 100 kWh/m² arie utilă, în condiții de eficiență economică.”
Cam de prin 2007-2009 am inceput sa îi simțim în piață pe auditorii energetici, păreau niște personaje exotice. Iar primele certificate de perfomanță energetică au început să fie o prezență constantă prin 2009-2010.
Adică ne-a trebuit o acoladă de vreo 7 ani (2004-2010) și cu o criză economică între paranteze, până TERMOSISTEMUL a devenit o realitate, o chestiune obligatorie, o cutumă. A fost vorba de un proces de 7 ani ca termosistemul sa devină un obiect, o categorie de lucrări, un lucru normal în orice șantier.
Un lucru pe care, dacă nu îl vezi, întrebi: ”băiiii, dar voi nu aveți izolație termică ????????”
A trebuit să trecem prin ”reabilitările” lui Vanghele cu spray-uri colorate prin balcoane, a trebuit să începem termosistemele de la grosimi de 2 cm, a trebuit să se construiască o întreagă industrie și o adevărată cultură tehnica: meseriași, scule, legi, normative, pentru a putea să discutăm despre această normalitate.
ETAPA 3
Ei chiar și azi, în această normalitate, lucrurile suportă ”adnotări”. Mai vin unii să ”muște” din biata normalitate!!!!
Din punct de vedere al abordării și dimensionării termoizolațiilor, din punct de vedere al execuției corecte a termosistemelor sau al abaterilor de la norme, din punct de vedere al tipului de material propus și/sau utilizat, din punct de vedere al evaluării bugetelor pentru termoizolații sau alte sisteme de protecții termice și materiale auxiliare.
Aici apare rafinamentul de negociator ale oricărui investitor, fie că este un dezvoltator, fie că este locatarul însuși. Aici se negociază la sânge.
Păi e singurul loc de unde poți sa „ciupești”. Pardon, nu e singurul. Mai sunt și hiroizolațiile. Daaa!
De aici, din izolații, poți ciupi liniștit, nu se vede.
De aici îți poți fura caciula cum nu se poate mai alegoric.
Se va simți în timp, dar la vanzare nu se vede. Se va simți imediat în buget, dar efectele se vor resimți doar pe termen lung. Asta dacă nu îți dă prin cap să scanezi cu o cameră de termoviziune, sau să faci un audit pe bune.

Nu poți ciupi la structură. Cade casa pe tine. Nu poți ciupi la finisaj. Casa va arăta nașpa.
Dar ciupim cu frenezie la aceste doua protecții ale construcțiilor. Ele însumate nu depășesc 5-7% din buget. Protecțiile astea APĂRĂ INVESTIȚIA, diferența de 93-95% din buget. Omorâm „gardienii” și lăsăm frigul sau căldura, apa și vântul să își facă de cap cu investiția noastră. Eiiii, nu îi omorâm de tot, ci doar un pic, pe ici, pe colo prin părțile esentiale.

Cu niște gardieni din aștia, betegi, ne vom suplimenta facturile de energie, vom suplimenta și costurile de reparații sau de întreținere. Vom aloca și costuri, de neevaluat, ale sănătății și ale deranjului psihic: că locuim într-o casă în care confortul nu este ceea ce ne-am dorit, că nu funcționeaza bine, că nu are un climat sănătos. Ne vom alimenta, pe banii nostri, nemulțumirea si nesănătatea.

Știința a ajuns departe. Așa cum inginerul structurist știe să calculeze rezistența unei structuri la mișcările seismice, așa cum un inginer instalator știe să calculeze capacități de încălzire ale unui spațiu la un nivel de confort predefinit, tot așa un auditor energetic te poate consulta, te poate sfătui și îți poate calcula pierderile sau perfomante energetice ale casei tale.
Evident că din aceste calcule identifică probleme și gasește soluții. Mai rămâne să le și aplici.
Totul este sa fim conștienți că dincolo de frumos, dincolo de esteticul arhitectural casa noastra este o mică uzină. În ea știința și tehnologia nu trebuie să iși facă de cap.
Alegerea este a Dvs. și nu a specialiștilor pe care îi angajați să vă făurească casa visurilor voastre!!!

Dar despre asta in etapa a IV-a!!!

Arh. Viorel PLEȘCA
Membru OAR

 

Viorel Plesca

View all posts

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Viorel Plesca

Social Media

Urmariti-ne si pe retelele sociale

error: Content is protected !!